ACORD GENERAL DE ÎMPRUMUT,
tratatul prin intermediul căruia Fondul Monetar Internaţional îşi procură şi alte fonduri, în afara celor proprii, pentru activităţile sale. Primul a.g. de î. a fost încheiat, în 1962, între
tratatul prin intermediul căruia Fondul Monetar Internaţional îşi procură şi alte fonduri, în afara celor proprii, pentru activităţile sale. Primul a.g. de î. a fost încheiat, în 1962, între
înţelegere între guverne sau între uniuni de producători/consumatori, având drept obiectiv general prevenirea fluctuaţiilor exagerate pe pieţele produselor ce fac obiectul acordului, precum şi sta- bilizarea
termen care carac- terizează relaţiile dintre unităţile economice într-o economie de schimb, relevând independenţa decizională a acestora. A.e. presupune că unităţile economice au dreptul de decizie în ceea ce priveşte
(agenţii de reglementare), reprezintă instituţii autonome de la care emană norme, reguli, standarde etc., cu putere de lege secundară, prin care se asigură condiţii egale agenţilor economici de
principiu, teorie, prin care se fundamentează rolul comerţului exterior în dezvoltarea economică a ţărilor participante la schimburi. A.c.a. presupune că specia- lizarea internaţională a unei ţări are ca efect obţinerea acelor bunuri reţinute
teorie contempo- rană cu privire la eficienţa schimburilor externe, conform căreia eficienţa comerţului exterior depinde mai ales de capacitatea ţărilor, a unităţilor economice din diferitele ţări de a
tratatul prin intermediul căruia Fondul Monetar Internaţional îşi procură şi alte fonduri, în afara celor proprii, pentru activităţile sale. Primul a.g. de î. a fost încheiat, în 1962, între
înţelegere între guverne sau între uniuni de producători/consumatori, având drept obiectiv general prevenirea fluctuaţiilor exagerate pe pieţele produselor ce fac obiectul acordului, precum şi sta- bilizarea
termen care carac- terizează relaţiile dintre unităţile economice într-o economie de schimb, relevând independenţa decizională a acestora. A.e. presupune că unităţile economice au dreptul de decizie în ceea ce priveşte
(agenţii de reglementare), reprezintă instituţii autonome de la care emană norme, reguli, standarde etc., cu putere de lege secundară, prin care se asigură condiţii egale agenţilor economici de
principiu, teorie, prin care se fundamentează rolul comerţului exterior în dezvoltarea economică a ţărilor participante la schimburi. A.c.a. presupune că specia- lizarea internaţională a unei ţări are ca efect obţinerea acelor bunuri reţinute
teorie contempo- rană cu privire la eficienţa schimburilor externe, conform căreia eficienţa comerţului exterior depinde mai ales de capacitatea ţărilor, a unităţilor economice din diferitele ţări de a