Antidumping
(v. DUMPING) ANTREPRENOR, (1) persoană fizică sau juridică care se obligă, pe baza unor clauze şi condiţii contractuale, să execute diferite lucrări (industriale, de construcţii etc.) în beneficiul altei
(v. DUMPING) ANTREPRENOR, (1) persoană fizică sau juridică care se obligă, pe baza unor clauze şi condiţii contractuale, să execute diferite lucrări (industriale, de construcţii etc.) în beneficiul altei
sumă de bani plătită anual, o anumită perioadă de timp, de către un debitor în vederea rambursării unui împrumut. Cuprinde suma de bani ce trebuie restituită în anul respectiv
totalitate a factorilor tehnici de producţie, inclusiv elementele materiale ale activităţii de cercetare ştiinţifică, privite în unitatea şi interdependenţa lor. Structura a. de p. este diferită de la ramură la ramură,
termen ce exprimă esenţa complexă a relaţiilor dintre oameni în legătură cu bunurile, îndeosebi în legătură cu bunurile – mijloace de producţie. Ca element definitoriu al proprietăţii în
(1) operaţiune pe anumite pieţe de cumpărare a unui bun la un preţ redus şi vânzarea simultană a acestuia pentru un preţ mai mare, realizându-se astfel un câştig. Efectul
înţelegere contractuală prin care proprietarul funciar – arendator – cedează pe o durată determinată dreptul de folosinţă a unei suprafeţe de teren unei alte persoane – arendaş – în schimbul unei
metodă de eva- luare a oportunităţii implementării unui proiect, ca şi a continuării unei afaceri prin compararea avantajelor obţinute cu costurile făcute. Indicatorii calitativi folosiţi în a.c.-b. sunt:
metodă de analiză economico-statistică care studiază structura matricelor de covariaţie şi corelaţie, cu scopul identificării influenţei diferiţilor factori asupra evoluţiei unui fenomen. Se consideră că variabilele supuse observării (x 1, x2,…,
metodă de cercetare a fenomenelor şi proceselor economice din punct de vedere financiar. A.f. studiază cheltuielile, veniturile şi rezultatele financiare pe care le antrenează orice activitate economică pentru a descoperi cauzele care
metodă de studiu al interdependenţelor cantitative dintre activităţi economice corelate, de comensurare empirică a legăturilor dintre diversele industrii (sectoare, zone etc.) producătoare şi consumatoare din cadrul unei economii
metodă de cercetare ştiinţifică care îşi propune să studieze structurile sistemelor, cu scopul de a evidenţia principalele legături dintre elementele acestora, precum şi transformările interne care modifică raporturile dintre aceste
instrument relativ fix în ansamblul unei anumite politici economice, în jurul căruia sunt lăsate să oscileze variabilele de bază ale acestei politici. Termen economic folosit prin comparaţie
>, operaţiune prin care un titlu de credit, sub forma efectelor de comerţ, circulă de la un beneficiar la altul, în virtutea înscrierii pe verso-ul hârtiilor de
(privată, publică, teoria alegerii), acţiune prin care se acordă preferinţă unei anumite operaţiuni, eliminând pe celelalte. În sens restrâns şi original, teorie a comportamentului de consum al unui
curent de gândire economică ce analizează coerenţa şi raţionalitatea deciziilor publice folosindu-se de instrumentele analizei microeconomice. Pentru că cei ce acţionează în spaţiul public urmăresc să maximizeze o utilitate care nu
proces istoric de înstrăinare a omului de propria sa activitate şi de rezultatele acesteia. Condiţiile de viaţă ale omului scapă de sub controlul său şi apar ca forţe străine şi
(1906- 1983), reputat economist englez, având contribuţii deosebite în domeniul statisticii economice, al microeconomiei şi macroeconomiei. A fost profesor la celebra London School of Economics încă din
distribuirea, într-o economie, a resurselor sale (factorii de producţie) între diferite utilizări pentru a obţine un ansamblu de bunuri finale, necesare satisfacerii trebuinţelor şi asigurării continuităţii
elemente implicate în luarea deciziilor privind utilizarea resurselor care nu pot fi exprimate în formă monetară. De exemplu, la angajarea mâinii de lucru, a.m. includ riscul, condiţiile de
operaţie prin care un debitor pune la dispoziţia creditorului său un bun, care garantează plata la scadenţă a unei obligaţii de plată. Dacă debitorul nu reuşeşte
(v. DUMPING) ANTREPRENOR, (1) persoană fizică sau juridică care se obligă, pe baza unor clauze şi condiţii contractuale, să execute diferite lucrări (industriale, de construcţii etc.) în beneficiul altei
sumă de bani plătită anual, o anumită perioadă de timp, de către un debitor în vederea rambursării unui împrumut. Cuprinde suma de bani ce trebuie restituită în anul respectiv
totalitate a factorilor tehnici de producţie, inclusiv elementele materiale ale activităţii de cercetare ştiinţifică, privite în unitatea şi interdependenţa lor. Structura a. de p. este diferită de la ramură la ramură,
termen ce exprimă esenţa complexă a relaţiilor dintre oameni în legătură cu bunurile, îndeosebi în legătură cu bunurile – mijloace de producţie. Ca element definitoriu al proprietăţii în
(1) operaţiune pe anumite pieţe de cumpărare a unui bun la un preţ redus şi vânzarea simultană a acestuia pentru un preţ mai mare, realizându-se astfel un câştig. Efectul
înţelegere contractuală prin care proprietarul funciar – arendator – cedează pe o durată determinată dreptul de folosinţă a unei suprafeţe de teren unei alte persoane – arendaş – în schimbul unei
metodă de eva- luare a oportunităţii implementării unui proiect, ca şi a continuării unei afaceri prin compararea avantajelor obţinute cu costurile făcute. Indicatorii calitativi folosiţi în a.c.-b. sunt:
metodă de analiză economico-statistică care studiază structura matricelor de covariaţie şi corelaţie, cu scopul identificării influenţei diferiţilor factori asupra evoluţiei unui fenomen. Se consideră că variabilele supuse observării (x 1, x2,…,
metodă de cercetare a fenomenelor şi proceselor economice din punct de vedere financiar. A.f. studiază cheltuielile, veniturile şi rezultatele financiare pe care le antrenează orice activitate economică pentru a descoperi cauzele care
metodă de studiu al interdependenţelor cantitative dintre activităţi economice corelate, de comensurare empirică a legăturilor dintre diversele industrii (sectoare, zone etc.) producătoare şi consumatoare din cadrul unei economii
metodă de cercetare ştiinţifică care îşi propune să studieze structurile sistemelor, cu scopul de a evidenţia principalele legături dintre elementele acestora, precum şi transformările interne care modifică raporturile dintre aceste
instrument relativ fix în ansamblul unei anumite politici economice, în jurul căruia sunt lăsate să oscileze variabilele de bază ale acestei politici. Termen economic folosit prin comparaţie
>, operaţiune prin care un titlu de credit, sub forma efectelor de comerţ, circulă de la un beneficiar la altul, în virtutea înscrierii pe verso-ul hârtiilor de
(privată, publică, teoria alegerii), acţiune prin care se acordă preferinţă unei anumite operaţiuni, eliminând pe celelalte. În sens restrâns şi original, teorie a comportamentului de consum al unui
curent de gândire economică ce analizează coerenţa şi raţionalitatea deciziilor publice folosindu-se de instrumentele analizei microeconomice. Pentru că cei ce acţionează în spaţiul public urmăresc să maximizeze o utilitate care nu
proces istoric de înstrăinare a omului de propria sa activitate şi de rezultatele acesteia. Condiţiile de viaţă ale omului scapă de sub controlul său şi apar ca forţe străine şi
(1906- 1983), reputat economist englez, având contribuţii deosebite în domeniul statisticii economice, al microeconomiei şi macroeconomiei. A fost profesor la celebra London School of Economics încă din
distribuirea, într-o economie, a resurselor sale (factorii de producţie) între diferite utilizări pentru a obţine un ansamblu de bunuri finale, necesare satisfacerii trebuinţelor şi asigurării continuităţii
elemente implicate în luarea deciziilor privind utilizarea resurselor care nu pot fi exprimate în formă monetară. De exemplu, la angajarea mâinii de lucru, a.m. includ riscul, condiţiile de
operaţie prin care un debitor pune la dispoziţia creditorului său un bun, care garantează plata la scadenţă a unei obligaţii de plată. Dacă debitorul nu reuşeşte