COEFICIENTUL DE ASIMETRIE AL LUIPEARSON
coeficient propus de Karl Pearson pentru măsurarea asimetriei legii de repartiţie a unei variabile aleatoare: , ) ( 2 3 4 2 µ µ =
coeficient propus de Karl Pearson pentru măsurarea asimetriei legii de repartiţie a unei variabile aleatoare: , ) ( 2 3 4 2 µ µ =
măsoară gradul în care distribuţia venitului (sau, în alte situaţii, a cheltuielilor de consum) între indivizi sau gospodării în cadrul unei economii, se abate de la
este raportul dintre creşterea stocului de capital într-o anumită perioadă de timp ( ∆K) şi creşterea rezultatelor producţiei ( ∆Q) în acelaşi interval de timp
raportul între capital şi rezultatele obţinute. C. m. al c. ( ) K este raportul între stocul de capital utilizat (K) şi volumul producţiei obţinute (Q); arată câte unităţi de capital
starea de acceptare, la nivelul societăţii, a principiilor, obiectivelor şi metodelor de guvernare în condiţii de schimbare progresivă. Pentru ţările aflate în tranziţia postcomunistă, c.s. devine suportul real al
formă de participare la gestiunea unităţii economice. În sens larg, c. poate desemna asocierea la procesul decizional al unităţii economice a tuturor părţilor implicate: acţionari, patroni, cadre şi
coeficient propus de Karl Pearson pentru măsurarea asimetriei legii de repartiţie a unei variabile aleatoare: , ) ( 2 3 4 2 µ µ =
măsoară gradul în care distribuţia venitului (sau, în alte situaţii, a cheltuielilor de consum) între indivizi sau gospodării în cadrul unei economii, se abate de la
este raportul dintre creşterea stocului de capital într-o anumită perioadă de timp ( ∆K) şi creşterea rezultatelor producţiei ( ∆Q) în acelaşi interval de timp
raportul între capital şi rezultatele obţinute. C. m. al c. ( ) K este raportul între stocul de capital utilizat (K) şi volumul producţiei obţinute (Q); arată câte unităţi de capital
starea de acceptare, la nivelul societăţii, a principiilor, obiectivelor şi metodelor de guvernare în condiţii de schimbare progresivă. Pentru ţările aflate în tranziţia postcomunistă, c.s. devine suportul real al
formă de participare la gestiunea unităţii economice. În sens larg, c. poate desemna asocierea la procesul decizional al unităţii economice a tuturor părţilor implicate: acţionari, patroni, cadre şi