Definitii

termen ce exprimă esenţa complexă a relaţiilor dintre oameni în legătură cu bunurile, îndeosebi în legătură cu bunurile – mijloace de producţie. Ca element definitoriu al proprietăţii în

semne, instrumente, valori monetare, care exprimă lichiditatea însăşi sau pot fi rapid convertite în bani, deci au un înalt grad de lichiditate (bonuri de tezaur, cecuri).

  (1) operaţiune pe anumite pieţe de cumpărare a unui bun la un preţ redus şi vânzarea simultană a acestuia pentru un preţ mai mare, realizându-se astfel un câştig. Efectul

resursele tangibile ale unităţilor economice, care au substanţă materială precum clădiri, pământ, materii prime, produse finite, semifabricate şi altele (v. Active).

înţelegere contractuală prin care proprietarul funciar – arendator – cedează pe o durată determinată dreptul de folosinţă a unei suprafeţe de teren unei alte persoane – arendaş – în schimbul unei

raţionament economic prin care se determină preţuirea (evaluarea) prezentă a unui venit, bun, activ, utilitate viitoare. În cadrul acestui raţionament se ţine seama de factorul timp şi de condiţiile

sumă de bani pe care arendaşul o plăteşte proprietarului funciar, ca preţ pentru obţinerea temporară a dreptului de a folosi pământul (în agricultură) respectiv, pe care acesta o

totalitate a operaţiilor  şi normelor financiare pe baza cărora se efectuează diferite calcule financiare, folosindu-se teoria probabilităţilor  şi a statisticii matematice, mai ales în domeniul asigurărilor. A. este o metodă ştiinţifică prin

persoană fizică sau juridică proprietară a uneia sau mai multor acţiuni emise de o societate comercială anonimă sau în comandită. În calitate de proprietar asociat la o societate pe acţiuni,

 împrumuturi restante, a căror scadenţă nu a fost respectată. A. apar pe fondul nerespectării condiţiilor contractuale între unităţile economice. Acumularea de a. într-un volum mare poate produce un blocaj

convenţie care reuneşte, pe baza liberului consimţământ  şi liberei iniţiative, mai multe persoane, prin unul sau mai multe interese comune permanente. A.e. constituie o formă de organizare a

ramură importantă a economiei, care are ca obiect cultura plantelor şi creşterea anima- lelor în vederea obţinerii produselor alimentare şi a unor materii prime. Face parte din sectorul primar

sistem de pro- ducţie agricolă caracterizat prin aceea că sporirea pro- ducţiei se bazează pe extinderea suprafeţelor cultivate, pe creşterea suprafeţelor agricole, pe creşterea numărului de animale, ceea

manieră în care diferitele persoane se raportează, în procesul luării deciziilor, la caracterul probabilist al evenimentelor. Există astfel posibilitatea ca, pe baza experienţei acumulate, indivizii să încerce să se

sistem de agri- cultură în care creşterea producţiei se realizează pre- ponderent prin folosirea de mijloace tehnice perfor- mante, tehnologii şi metode moderne de cultivare a pământului şi de

caracteristică esenţială a pieţei în cadrul căreia există numeroşi cumpărători  şi vân- zători, fără ca vreunul dintre ei să fie preponderent. Pentru ca pe o piaţă să existe a., trebuie ca: 1) atât cumpărătorii,

ter- men ce exprimă sintetic calităţile manageriale ale întreprinzătorului: priceperea, pregătirea, iscusinţa şi dibăcia acestuia. Unii specialişti consideră că a.î. este un neofactor de producţie, care sintetizează ştiinţa, arta  şi experienţa de

ansamblul integrat de activităţi agricole cu activităţi din amontele şi avalul agricul- turii. Sectoarele integrate informal în a. vizează furnizarea de mărfuri  şi servicii către unităţile agricole, producţia agricolă,

termen folosit pentru a desemna verificarea profesională a unei informaţii/situaţii în vederea expri- mării unei opinii competente, argumentate şi independente pe baza raportării la un criteriu (standard)

teorie a comerţului internaţional rezultată ca sinteză a două optici majore ale neoclasicilor din perioada interbelică: (a) adaptarea problematicii comerţului internaţional la teoria înzestrării cu factori a