BANCĂ DE AFACERI
tip de întreprindere lucrativă specializată, care oferă bani – capital – celorlalte unităţi economice (persoane fizice şi juridice). Resursele lor constau din capitalurile proprii şi din obligaţiunile şi acţiunile
tip de întreprindere lucrativă specializată, care oferă bani – capital – celorlalte unităţi economice (persoane fizice şi juridice). Resursele lor constau din capitalurile proprii şi din obligaţiunile şi acţiunile
bancă specializată în operaţiuni de clearing. Sistemul este propriu operaţiunilor bancare din Marea Britanie şi presupune decontarea reciprocă a cecurilor între bănci. În sistemul bancar al S.U.A., acest sistem
bancă comercială care îşi procură resursele financiare de pe piaţa monetară, prin depunerile clienţilor lor, depuneri la vedere şi pe termene scurte; în baza acestora şi a capitalurilor proprii, b. de d. oferă credite pe
bilet de bancă pus în circulaţie de bănci comerciale care exprimă angajamentul băncii emitente de a plăti purtătorului, la cerere, suma de bani înscrisă pe el. Este un
monedă scripturală internaţională, a cărei constituire a fost propusă de către delegaţia Marii Britanii (condusă de J.M. Keynes) la conferinţa monetară internaţională din 1944 de la Bretton Woods. Banca “centrală” mondială care
instrument financiar care serveşte la dimensionarea resurselor financiare, la precizarea destinaţiei acestora, la fundamentarea echilibrului, la stabilirea modalităţii de acoperire a deficitului sau de valorificare
postulat privind comportamentul uman, al cărui argument este că, deşi comportamentul uman poate lua în principiu orice formă, este corect să presupunem că de cele
postulat ce stă la baza tranziţiei de la societatea industrială la societatea cunoaşterii, conform căruia tehnologiile informaţionale asociate cu cunoaşterea şi comunicaţiile modifică atât procesul
evoluţie favorabilă a economiei, fază a ciclului economic (de afaceri). În condiţii de a.e., indicatorii macroeconomici reali, veniturile nominale şi reale ale agenţilor economici, gradul
principiu, teorie, privitoare la rolul comerţului exterior ca factor de dezvoltare şi progres al ţărilor partenere la schimburi. În literatura de specialitate, a.c.r. este cunoscut
(1) termen care desemnează reglarea automată a unor sisteme. (2) În cibernetică şi în teoria generală a sistemelor, principiu care presupune că toate procesele care
politică economică prin care un stat, apreciind ca suficiente resursele de care dispune, nu dezvoltă relaţii economice cu alte state. În sens larg, a. reprezintă
(A.L.A.C.L.), grupare economică regională care a luat fiinţă prin “Tratatul de la Montevideo”, semnat în februarie 1960 de Argentina, Brazilia, Chile, Mexic, Paraguay, Peru şi
sistem de sprijin social cu semnificaţia redistribuirii veniturilor sau a unui transfer de venituri realizat prin mecanismele statului. A.s. utilizează în mod special bugetul de
situaţie de eşec a pieţei, ce apare ca urmare a informării incomplete sau diferenţiate a agenţilor economici. În situaţia în care informaţiile sunt incomplete şi
(1) instrument care oferă clienţilor protecţie împotriva riscului. (2) Mecanism actuarial care poate fi organizat de sectorul privat. Prima accepţiune defineşte în termenii obiectivului său.
adâncirea de- calajului dintre productivitatea muncii mai ridicată din ţările industriale şi productivitatea muncii mai scăzută din ţările cu profil economic unilateral, preponderent agrar, pe
(pe piaţa valutară), o creştere a valorii monedei unei ţări, exprimată în unitatea monetară a altei ţări. Această creştere a valorii unei monede este rezultatul
anticipaţii formate pe baza experienţei din trecut. De exemplu, anticipaţiile privind inflaţia sunt construite ca medie a ratelor inflaţiei din trecut. Această perspectivă asupra formării
operaţiune care certifică transferul unei creanţe de la o persoană la alta, prin menţinerea pe verso-ul unui titlu de credit (bilet la ordin, cambie, trată,
tip de întreprindere lucrativă specializată, care oferă bani – capital – celorlalte unităţi economice (persoane fizice şi juridice). Resursele lor constau din capitalurile proprii şi din obligaţiunile şi acţiunile
bancă specializată în operaţiuni de clearing. Sistemul este propriu operaţiunilor bancare din Marea Britanie şi presupune decontarea reciprocă a cecurilor între bănci. În sistemul bancar al S.U.A., acest sistem
bancă comercială care îşi procură resursele financiare de pe piaţa monetară, prin depunerile clienţilor lor, depuneri la vedere şi pe termene scurte; în baza acestora şi a capitalurilor proprii, b. de d. oferă credite pe
bilet de bancă pus în circulaţie de bănci comerciale care exprimă angajamentul băncii emitente de a plăti purtătorului, la cerere, suma de bani înscrisă pe el. Este un
monedă scripturală internaţională, a cărei constituire a fost propusă de către delegaţia Marii Britanii (condusă de J.M. Keynes) la conferinţa monetară internaţională din 1944 de la Bretton Woods. Banca “centrală” mondială care
instrument financiar care serveşte la dimensionarea resurselor financiare, la precizarea destinaţiei acestora, la fundamentarea echilibrului, la stabilirea modalităţii de acoperire a deficitului sau de valorificare
postulat privind comportamentul uman, al cărui argument este că, deşi comportamentul uman poate lua în principiu orice formă, este corect să presupunem că de cele
postulat ce stă la baza tranziţiei de la societatea industrială la societatea cunoaşterii, conform căruia tehnologiile informaţionale asociate cu cunoaşterea şi comunicaţiile modifică atât procesul
evoluţie favorabilă a economiei, fază a ciclului economic (de afaceri). În condiţii de a.e., indicatorii macroeconomici reali, veniturile nominale şi reale ale agenţilor economici, gradul
principiu, teorie, privitoare la rolul comerţului exterior ca factor de dezvoltare şi progres al ţărilor partenere la schimburi. În literatura de specialitate, a.c.r. este cunoscut
(1) termen care desemnează reglarea automată a unor sisteme. (2) În cibernetică şi în teoria generală a sistemelor, principiu care presupune că toate procesele care
politică economică prin care un stat, apreciind ca suficiente resursele de care dispune, nu dezvoltă relaţii economice cu alte state. În sens larg, a. reprezintă
(A.L.A.C.L.), grupare economică regională care a luat fiinţă prin “Tratatul de la Montevideo”, semnat în februarie 1960 de Argentina, Brazilia, Chile, Mexic, Paraguay, Peru şi
sistem de sprijin social cu semnificaţia redistribuirii veniturilor sau a unui transfer de venituri realizat prin mecanismele statului. A.s. utilizează în mod special bugetul de
situaţie de eşec a pieţei, ce apare ca urmare a informării incomplete sau diferenţiate a agenţilor economici. În situaţia în care informaţiile sunt incomplete şi
(1) instrument care oferă clienţilor protecţie împotriva riscului. (2) Mecanism actuarial care poate fi organizat de sectorul privat. Prima accepţiune defineşte în termenii obiectivului său.
adâncirea de- calajului dintre productivitatea muncii mai ridicată din ţările industriale şi productivitatea muncii mai scăzută din ţările cu profil economic unilateral, preponderent agrar, pe
(pe piaţa valutară), o creştere a valorii monedei unei ţări, exprimată în unitatea monetară a altei ţări. Această creştere a valorii unei monede este rezultatul
anticipaţii formate pe baza experienţei din trecut. De exemplu, anticipaţiile privind inflaţia sunt construite ca medie a ratelor inflaţiei din trecut. Această perspectivă asupra formării
operaţiune care certifică transferul unei creanţe de la o persoană la alta, prin menţinerea pe verso-ul unui titlu de credit (bilet la ordin, cambie, trată,