tip de bunăstare înţeleasă în sensul că toţi membrii colectivităţii trebuie să dispună de un stoc minim de bunuri economice considerat a fi decent, normal. Societăţile actuale prezintă o puternică orientare
acea stare a condiţiilor naturale, de capital şi de cultură care asigură integritatea vieţii biologice, satisfacerea nevoilor de ordin material, social şi spiritual, care să permită manifestarea continuă şi în
bunuri care se folosesc în procesul de producţie şi a căror durată de viaţă este de cel puţin un an. Se compun din maşini-unelte, camioane, clădiri, industriale şi comerciale, şeptel,
bunuri a căror utilizare nu poate avea loc dacă o dată cu ele nu se consumă unul sau mai multe alte bunuri. De regulă, b.c. sunt prezentate ca bunuri-perechi
(satisfactori), bunuri ce contribuie direct (nemijlocit) la satisfacerea trebuinţelor (individuale, de grup, colective): alimente, b. de c. nealimentare de uz personal şi folosinţă curentă sau îndelungată, servicii (personale, publice). Unele sunt de unică folosinţă (de
bunuri pe care guvernul le impune sau încurajează consumarea lor, ca rezultat al clasificării lor în raport cu aprobarea sau dezaprobarea socială. Se ia în considerare
bunuri de consum de folosinţă îndelungată, cum sunt: locuinţele, auto- turismele, mobila, frigiderele, televizoarele, maşinile de spălat şi alte aparate de uz gospodăresc. Achiziţionarea lor necesită (ca şi în
acele bunuri care în- deplinesc cumulativ două condiţii: capacitatea indivizilor de a realiza o legătură între trebuinţele lor şi bunul apt să o satisfacă; raritatea-cantitate limitată, insuficientă comparativ cu nevoile
acele bunuri care intră în consum fără a mai fi supuse prelucrării (transformării) în peri- oada analizată. B.f. nu se confundă cu b. finite.
bunuri care nu pot fi deplasate în spaţiu. Alături de bunurile mobiliare (bunuri mobile), formează o clasă specifică determinată după criterii juridice. B.i. se împart după mai multe criterii, astfel: a. după natura
acele bunuri de consum sau de producţie care pot fi divizate doar până la un anume punct în vederea combinării şi substi- tuirii lor în cadrul programelor
bunuri de consum care înregistrează o elasticitate negativă a cererii în funcţie de venit. Aceasta înseamnă că de la un anumit nivel al venitului real, dacă acesta creşte (scade), cererea
acele bunuri care servesc la producerea altor bunuri şi care se consumă integral sau se transformă profund cu fiecare proces de producţie (v. Capital circulant).
sancţiune economică impusă unilateral de anumite ţări sau agenţi economici şi care constă din refuzul total sau parţial de participare a unor ţări sau agenţi economici la tranzacţiile bilaterale de piaţă.
denumire generică dată titlurilor de stat, adică instrumentelor financiare emise de autoritatea fiscală, pentru finanţarea temporară a deficitului bugetar. Tipurile de instrumente financiare guvernamentale sunt definite prin lege,
apreciere dată unui agent economic în cazul în care acesta solicită un credit de la o bancă. Banca comercială apreciază capacitatea de rambursare a creditului de către client
ciclu economic pe termen scurt ce se manifestă printr-o creştere bruscă a activităţii economice (lipsită de consistenţă), urmată de o descreştere la fel de precipitată. Fluctuaţia este
FERNAND (1902-1985), istoric francez, unul din cei mai mari istorici umanişti din lume, specialist remarcabil în istoria economică europeană. Membru al Academiei Franceze. Tematica preocupărilor sale ştiinţifice,
document eliberat de o autoritate guvernamentală prin care se confirmă inventatorului sau legatarilor săi originalitatea, noutatea care formează obiectul invenţiei şi prioritatea acesteia. B. de i. este actul juridic ce confirmă deţinătorului său
(1) agent de bursă care lucrează ca angajat al unei firme de brokeraj sau ca independent, pentru executarea ordinelor clienţilor privind operaţiuni bursiere, asumându-şi rolul de intermediar
tip de bunăstare înţeleasă în sensul că toţi membrii colectivităţii trebuie să dispună de un stoc minim de bunuri economice considerat a fi decent, normal. Societăţile actuale prezintă o puternică orientare
acea stare a condiţiilor naturale, de capital şi de cultură care asigură integritatea vieţii biologice, satisfacerea nevoilor de ordin material, social şi spiritual, care să permită manifestarea continuă şi în
bunuri care se folosesc în procesul de producţie şi a căror durată de viaţă este de cel puţin un an. Se compun din maşini-unelte, camioane, clădiri, industriale şi comerciale, şeptel,
bunuri a căror utilizare nu poate avea loc dacă o dată cu ele nu se consumă unul sau mai multe alte bunuri. De regulă, b.c. sunt prezentate ca bunuri-perechi
(satisfactori), bunuri ce contribuie direct (nemijlocit) la satisfacerea trebuinţelor (individuale, de grup, colective): alimente, b. de c. nealimentare de uz personal şi folosinţă curentă sau îndelungată, servicii (personale, publice). Unele sunt de unică folosinţă (de
bunuri pe care guvernul le impune sau încurajează consumarea lor, ca rezultat al clasificării lor în raport cu aprobarea sau dezaprobarea socială. Se ia în considerare
bunuri de consum de folosinţă îndelungată, cum sunt: locuinţele, auto- turismele, mobila, frigiderele, televizoarele, maşinile de spălat şi alte aparate de uz gospodăresc. Achiziţionarea lor necesită (ca şi în
acele bunuri care în- deplinesc cumulativ două condiţii: capacitatea indivizilor de a realiza o legătură între trebuinţele lor şi bunul apt să o satisfacă; raritatea-cantitate limitată, insuficientă comparativ cu nevoile
acele bunuri care intră în consum fără a mai fi supuse prelucrării (transformării) în peri- oada analizată. B.f. nu se confundă cu b. finite.
bunuri care nu pot fi deplasate în spaţiu. Alături de bunurile mobiliare (bunuri mobile), formează o clasă specifică determinată după criterii juridice. B.i. se împart după mai multe criterii, astfel: a. după natura
acele bunuri de consum sau de producţie care pot fi divizate doar până la un anume punct în vederea combinării şi substi- tuirii lor în cadrul programelor
bunuri de consum care înregistrează o elasticitate negativă a cererii în funcţie de venit. Aceasta înseamnă că de la un anumit nivel al venitului real, dacă acesta creşte (scade), cererea
acele bunuri care servesc la producerea altor bunuri şi care se consumă integral sau se transformă profund cu fiecare proces de producţie (v. Capital circulant).
sancţiune economică impusă unilateral de anumite ţări sau agenţi economici şi care constă din refuzul total sau parţial de participare a unor ţări sau agenţi economici la tranzacţiile bilaterale de piaţă.
denumire generică dată titlurilor de stat, adică instrumentelor financiare emise de autoritatea fiscală, pentru finanţarea temporară a deficitului bugetar. Tipurile de instrumente financiare guvernamentale sunt definite prin lege,
apreciere dată unui agent economic în cazul în care acesta solicită un credit de la o bancă. Banca comercială apreciază capacitatea de rambursare a creditului de către client
ciclu economic pe termen scurt ce se manifestă printr-o creştere bruscă a activităţii economice (lipsită de consistenţă), urmată de o descreştere la fel de precipitată. Fluctuaţia este
FERNAND (1902-1985), istoric francez, unul din cei mai mari istorici umanişti din lume, specialist remarcabil în istoria economică europeană. Membru al Academiei Franceze. Tematica preocupărilor sale ştiinţifice,
document eliberat de o autoritate guvernamentală prin care se confirmă inventatorului sau legatarilor săi originalitatea, noutatea care formează obiectul invenţiei şi prioritatea acesteia. B. de i. este actul juridic ce confirmă deţinătorului său
(1) agent de bursă care lucrează ca angajat al unei firme de brokeraj sau ca independent, pentru executarea ordinelor clienţilor privind operaţiuni bursiere, asumându-şi rolul de intermediar
