Definitii

(1) stocul de cunoştinţe profesionale, deprinderi, abilităţi şi de sănătate, care pot conduce o persoană la sporirea capacităţilor sale creative şi, implicit, a veniturilor scontate a se obţine

(în optică marxistă), acea parte a capitalului productiv al unei firme, destinată cumpărării, pe termen determinat, a forţei de muncă, fiind sursă a valorii noi, inclusiv a

sintagmă folosită pentru a desemna specificitatea mecanismului economico-social de funcţionare a economiilor ţărilor avansate economic. Din punct de vedere economic, c. contemporan se defineşte prin: preponderenţa proprietăţii private asupra mijloacelor

sintagmă folosită pentru a desemna acele metode şi căi de susţinere a afacerilor folosite de marile firme cu tendinţe monopoliste – acceptate de neoliberalismul absolutizant. Prin c.s., libertăţile fundamentale ale

(1) transformarea profiturilor acumulate şi a rezervelor în capital emis; de exemplu, dacă o societate comercială dispune de importante rezerve şi doreşte să se capitalizeze, procedează la emisiunea de acţiuni suplimentare

(v. CAPITALIZARE) CAREUL MAGIC, sintagmă care sintetizează dezideratul ideal al obiectivelor politicii economice de ansamblu: o creştere economică susţinută, evitarea derapajului inflaţionist (acceptarea unei inflaţii “târâtoare” care

cartelă magnetică de plastic, de uz personal, emisă de o agenţie, bancă sau altă instituţie. Societăţile emitente, în limita unui plafon de credit, permit posesorilor c. de c. efectuarea diverselor cheltuieli. Vânzătorul urmează  să

 titlu (bilet) de credit, folosit ca instrument de plată pe termen scurt, prin care o persoană, numită trăgător, dă dispoziţie altei persoane, numită tras, să plătească necondiţionat la ordinul

înscris prin care creditorul (trăgător) dă ordin debitorului său (trasul) să îi plătească (la prezentare) o sumă de bani sau să efectueze această plată către o terţă parte (beneficiarul). C. la v. este expresia creditului

>, asociaţie a comercianţilor şi industriaşilor având drept scop apărarea intereselor acestora şi promovarea actelor de comerţ pe plan local şi naţional. Este conti- nuatoarea Camerei de Comerţ din Bucureşti,

 DIMITRIE (1673-1723), cel mai de seamă umanist român al epocii feudale, domnitor al Moldovei. Savant de renume mondial, cu preocupări enciclopedice; membru al Academiei din Berlin. El

(în Sistemul Conturilor Naţionale), soldul contului de capital, diferenţa dintre articolul “formarea brută de capital fix”  şi cel constituit din “economiile brute”, evidenţiată pe sectoare instituţionale. Ca urmare,

ansamblul de însuşiri naturale sau dobândite prin educaţie ale unei organizaţii sau persoane care generează şi dezvoltă funcţia de a crea noul şi de a-l ataşa factorilor

producţia maximă, în expresie naturală, pe care o poate obţine o unitate economică într-o perioadă de timp dată, în condiţiile folosirii utilajelor la parametrii nominali, a unor

(1) (în sens larg) stoc de valori sau de active care, intrate în circuitul economic, pot genera venituri posesorilor lor. (2) Ca factor de producţie,

formă a capitalului avansat în afacerile unei firme, a cărui funcţie principală constă în cumpărarea sau achiziţionarea de către agentul producător a serviciilor factorilor de producţie necesare

parte a capitalului real formată din bunuri care participă la un singur ciclu de producţie, consumându-se în întregime în decursul acestuia şi care trebuie înlocuite cu fiecare nou

(în optică marxistă), termen ce desemnează acea parte a capitalului unei întreprinderi, rezultat al muncii trecute şi folosit pentru a produce noi bunuri economice. Sub aspect fizic, el

capitalul existent sub forma hârtiilor de valoare (acţiuni, obligaţiuni şi alte active financiare).  C.f. nu afectează economia reală; el constituie numai un titlu asupra unui venit viitor şi are o

tip de analiză ce permite ca agentul economic să elaboreze şi să implementeze decizii comparând beneficiile sau costurile adiţionale (extrasuplimentare) rezultate din două acţiuni concurente. Termenul este cunoscut în