un principiu, o atestare ce îşi are originile în teoriile noii macroeconomii clasice, în sensul că, într-o economie, cantitatea de bani poate afecta numai preţurile (inflaţia) şi nu poate influenţa direct alte variabile reale, cum sunt investiţiile sau nivelul ocupării. Cum economia va opera întotdeauna la nivelul ratei naturale a şomajului şi politicile guvernamentale vor fi pe deplin anticipate de indivizi – spun adepţii acestui principiu – alegerile acestora vor fi ajustate pentru a ţine seama de efectele politicii guvernamentale. Spre exemplu, dacă un guvern încearcă să sporească investiţiile, preţul investiţiilor va creşte. Acest lucru va descuraja cumpărările programate anterior, astfel încât singurele modificări vor fi înregistrate de preţuri, care cresc.
