coeficient ce reflectă creşterea producţiei şi a venitului prin diminuarea impozitelor, fără ca totalul cheltuielilor bugetare să fie modificat. Şi în acest caz deficitul bugetar se finanţează prin împrumuturi. M.f. este mai puţin eficient decât sporirea cheltuielilor publice; aceasta deoarece cheltuielile publice suplimentare se concretizează direct într-o creştere a cererii globale, în timp ce reducerea impozitelor determină mai întâi o mărire a veniturilor disponibile, care nu sunt cheltuite integral (încât să stimuleze cererea), o parte a lor economisindu-se.
