(v. ECONOMIE POLITICĂ)
ECONOMIE POZITIVĂ, tip de analiză, manieră de abordare a economiei, aşa cum este ea la un moment dat. Statutul de ştiinţă pozitivă, abordarea pozitivă a actelor, faptelor şi comportamentelor oamenilor este – spun pozitiviştii – incompatibilă cu judecăţile de valoare; modelele teoretice şi confrun- tarea lor cu practica economică permit să se arate care este starea economiei şi cum funcţionează aceasta. E.p. tinde să fie asociată cu optica, conform căreia puterea de predicţie a ştiinţei economice este independentă de validitatea premiselor adoptate atunci când se construieşte un model economic (v. Economie normativă).
