situaţie economică în care pentru ofertă nu există suficientă cerere solvabilă. Ele se găsesc în ciclurile Juglar, dar se întrepătrund cu crizele monetare şi de credit, cu cele structurale ş.a. În economiile care au parcurs revoluţia industrială, c.e.m. îşi au originea în sectorul secundar, care devine treptat preponderent. Până la al doilea război mondial, desfăşurarea c.e.m. s-a derulat după un scenariu devenit oarecum tipic: crah bursier şi bancar dificultăţi economico-financiare pentru numeroase firme industriale, comerciale panică pe piaţa monetară şi financiară penurie gravă de lichidităţi monetare restrângerea investiţiilor accelerarea numărului de falimente, ca efect cumulativ ce afectează într-o măsură sau alta ansamblul domeniilor de activitate într-o spirală recesionistă licenţieri şi creşterea masivă a şomajului prăbuşirea preţurilor cu ridicata şi cu amănuntul creşterea ofertei (într-o primă etapă pe seama sto- curilor) urmată de reducerea acesteia prăbuşirea cererii de satisfactori (în lipsa unei politici de susţinere a veniturilor) şi de capital incidenţe asupra relaţiilor economice internaţionale, repatrierea unei părţi din capitalurile investite promovarea politicilor protecţioniste, ridicarea ratei dobânzii ş.a. După al doilea război mondial, ţările dezvoltate nu au cunoscut c. ale e.m. majore. Ele s-au confruntat cu numeroase c.e. parţiale, neciclice, de amploare
redusă. Dificultăţile economice s-au manifestat în existenţa unui dezechilibru în domeniul ocupării forţei de muncă, tendinţa generalizată de creştere a preţurilor, ajustarea ofertei şi a cererii, nu atât prin mecanismul preţurilor, cât al cantităţilor; manifestarea unor crize financiare, valutare, reducerea nivelului de trai al unor categorii socio-profesionale, dezechi- libre regionale, stagnarea şi regresul produselor tradiţionale etc. (v. Criză economică).