acele cheltuieli ale întreprinderii care, pe termen scurt, sunt relativ independente de volumul producţiei obţinute: amortizarea capitalului fix, chirii, salariile personalului administrativ, de conducere, cheltuielile de întreţinere ( iluminat, încălzit), dobânzi etc. Aceste cheltuieli nu sunt afectate de variaţia volumului producţiei – creştere, descreştere şi chiar nivelul zero. Întreprin- derea suportă c.g.f., independent de evoluţia producţiei. Când volumul producţiei se schimbă, acesta nu afectează variaţia costului global total şi nici costul marginal. Curba c.g.f. este, pe termen scurt, o dreaptă paralelă la axa cantităţii. Pe termen lung însă, el devine dependent de producţie, fiind o funcţie crescătoare a capacităţii de producţie, care se poate modifica datorită investiţiilor (v. cost de producţie).
