(1) termen ce se foloseşte pentru a desemna depozitele la vedere, existente în medie într-o perioadă de timp, pentru a desemna cantitatea de bani numerar intraţi în sistemul bancar, cărora li se aplică principiul rezervelor obligatorii fracţionate, obţinându-se astfel posibilitatea multi- plicării banilor de cont. B.m. (mărimea ei) se poate determina prin raportarea masei monetare sub forma banilor scripturali la multiplicatorul banilor de cont. (2) agregat monetar care cuprinde activele monetare înalte, lichide precum rezervele băncilor comerciale şi numerarul în circulaţie şi în casieriile băncilor comerciale, active care pot fi utilizate aproape instantaneu pentru a efectua plăţi; în teoria tradiţională a creării banilor de cont, aceste active determină masa monetară prin intermediul multiplicatorului banilor. Este cunoscut în literatura de specialitate sub numele de agregatul monetar M0.
