Vasile Blaga. Revoluţie şi reformă.
aprilie 14, 2011
Intrarea în lupta electorală i-a deschis lui Vasile Blaga apetitul pentru periodizări istorice mai mult sau mai puţin ştiinţifice referitoare la ciclurile de dezvoltare ale
Intrarea în lupta electorală i-a deschis lui Vasile Blaga apetitul pentru periodizări istorice mai mult sau mai puţin ştiinţifice referitoare la ciclurile de dezvoltare ale
Cine s-ar fi gândit că partidul care a fost ţinut la putere de Traian Băsescu (şi constataţi că preşedintele a dus absolut singur lupta politică pentru a ţine PDL la guvernare) nu va prevedea consecinţele uzurii şi necesitatea de a-şi pregăti, din vreme, o garnitură proaspătă de lideri?
Nu este suficient ca un judecător să pronunţe o hotărâre, mai trebuie şi ca respectiva hotărâre să fie adusă imediat la cunoştinţa publicului, altmiteri se
Monica Macovei, Sever Voinescu şi Cristian Preda au propus pe 30 martie pe bloguri (unde altundeva?) un set de 35 de măsuri care merită a
Telegramele Wikileaks spun – în România şi oriunde aiurea – adevăruri pe care SUA Nu le-ar putea spune deschis fără să provoace adevărate scandaluri diplomatice. Orice informaţie din telegrame pleacă – vrem, nu vrem – de la acest adevăr.
Bătălia pentru viitoarea Constituţie a început deja cu o palmă trasă cu sete de Crin Antonescu, auto-declarat liberal, în obrazul diasporei romaneşti şi al Constituţiei.
Pentru preşedintele Curţii, a “administra” sau a “conduce” ţara înseamnă, în ultimă instanţă, a avea dreptul de a face deficit bugetar după nevoi, adică fără limită. Orice limitare constituţională a bugetului ar dăuna actului guvernării.
Depresiunea economică a surprins Româna nepregătită. Pentru cei mai mulţi integrarea în UE era un fel de sfârşit al istoriei. Odată integraţi în Europa totul trebuia să se clarifice de la sine. Dar nu a fost să fie!
Apartenenta Romaniei la Uniunea Europeana a fost un miracol si o mare oportunitate a poporului roman, poate cea mai mare din istoria lui. Din nefericire, astazi Uniunea Europeana nu se prezinta prea bine din punct de vedere functional, administrativ, politic si economic.
De ce nu avem un proiect de societate? Simplu, avem o istorie a lipsei de proiect. Să ne amintim: Regulamente organice, Constituție belgiană, domni străini
Secretul ca un guvern să treacă o lege prin asumarea răspunderii constă în a nu face, la propriu, nimic: parlamentarii partidului care guvernează nu trebuie să meargă nici la şedinţa de asumare, nici la votul moţiunii de cenzură. Nu se abuzează de acest nefăcut nimic?
Cunosc cazuri de salariaţi la stat care au contracte de directori pe viaţă. Contractele nu conţin criterii de performanţă; dar conţin nişte clauze dure pentru societatea de stat nu doar dacă îl dă afară pe incompetent, ci şi dacă îndrăzneşte să-i schimbe funcţia.
Nimeni nu se gândește că tot ce se petrece acum pe scena politică depinde într-un mod esențial de ceea ce și-a propus Băsescu să facă după ce nu va mai fi șef al statului. Și asta pentru că eu, unul, nu găsesc în psihologia lui Băsescu nicio vocație pentru pasul înapoi.
Un lucru e cert: mai ușor i-a fost lui Traian Băsescu să câștige două rânduri de alegeri și să reziste unui referendum de suspendare, decât să reformeze un partid politic. Și, în aceeași logică: mai ușor îi va fi PDL să câștige alegerile viitoare după trei ani de criză, decât să se reformeze.
N-are a vorbi nici măcar Boc, în timpul (și folosul!) căruia se face această descindere în vămi. ”Acțiunea reprezintă dovada că guvernul manifestă toleranță zero față de corupție” – Hă-hă-hă i s-ar răspunde de la Cotroceni dacă ar fi premierul unui alt partid…
Nu: nişte inşi care câştigă nişte alegeri finanţate ilegal nu au dreptul să vorbească despre reforma statului – stat în care totul e ilicit, începând cu modul în care se face politică.
Așa-zisa reformă a statului va putea fi făcută doar de un partid puternic, având în fruntea lui un vizionar sprijinit de o garnitură de știutori de carte determinați și influenți. Dar uitați-vă ce fizionimii au liderii taberelor care tocmai se pregătesc de înfruntare, atunci când rostesc sintagma ”reforma statului”.
Coabitarea dintre liberalii lui Tăriceanu și PSD a fost funcțională doar datorită unui catalizator care în curând nu va mai exista: ura față de un președinte care, iată, se apropie deja de jumătatea ultimului său mandat.
Sindicatele din România sunt o entitate socială care mai există doar prin mimetism. De fapt, lipsite de credibilitate și personalități veritabile, sindicatele românești sunt doar niste umbre ale trecutui. Incă de la începutul perioadei de tranziție sindicatele au fost organizatii atasate unor locomotive politice.
Mișcarea sindicală a fost o componentă esențială a sistemelor democratice din secolul al XX-lea. Ar fi greu, dacă nu chiar imposibil, de explicat democratizarea societăților
Intrarea în lupta electorală i-a deschis lui Vasile Blaga apetitul pentru periodizări istorice mai mult sau mai puţin ştiinţifice referitoare la ciclurile de dezvoltare ale
Cine s-ar fi gândit că partidul care a fost ţinut la putere de Traian Băsescu (şi constataţi că preşedintele a dus absolut singur lupta politică pentru a ţine PDL la guvernare) nu va prevedea consecinţele uzurii şi necesitatea de a-şi pregăti, din vreme, o garnitură proaspătă de lideri?
Nu este suficient ca un judecător să pronunţe o hotărâre, mai trebuie şi ca respectiva hotărâre să fie adusă imediat la cunoştinţa publicului, altmiteri se
Monica Macovei, Sever Voinescu şi Cristian Preda au propus pe 30 martie pe bloguri (unde altundeva?) un set de 35 de măsuri care merită a
Telegramele Wikileaks spun – în România şi oriunde aiurea – adevăruri pe care SUA Nu le-ar putea spune deschis fără să provoace adevărate scandaluri diplomatice. Orice informaţie din telegrame pleacă – vrem, nu vrem – de la acest adevăr.
Bătălia pentru viitoarea Constituţie a început deja cu o palmă trasă cu sete de Crin Antonescu, auto-declarat liberal, în obrazul diasporei romaneşti şi al Constituţiei.
Pentru preşedintele Curţii, a “administra” sau a “conduce” ţara înseamnă, în ultimă instanţă, a avea dreptul de a face deficit bugetar după nevoi, adică fără limită. Orice limitare constituţională a bugetului ar dăuna actului guvernării.
Depresiunea economică a surprins Româna nepregătită. Pentru cei mai mulţi integrarea în UE era un fel de sfârşit al istoriei. Odată integraţi în Europa totul trebuia să se clarifice de la sine. Dar nu a fost să fie!
Apartenenta Romaniei la Uniunea Europeana a fost un miracol si o mare oportunitate a poporului roman, poate cea mai mare din istoria lui. Din nefericire, astazi Uniunea Europeana nu se prezinta prea bine din punct de vedere functional, administrativ, politic si economic.
De ce nu avem un proiect de societate? Simplu, avem o istorie a lipsei de proiect. Să ne amintim: Regulamente organice, Constituție belgiană, domni străini
Secretul ca un guvern să treacă o lege prin asumarea răspunderii constă în a nu face, la propriu, nimic: parlamentarii partidului care guvernează nu trebuie să meargă nici la şedinţa de asumare, nici la votul moţiunii de cenzură. Nu se abuzează de acest nefăcut nimic?
Cunosc cazuri de salariaţi la stat care au contracte de directori pe viaţă. Contractele nu conţin criterii de performanţă; dar conţin nişte clauze dure pentru societatea de stat nu doar dacă îl dă afară pe incompetent, ci şi dacă îndrăzneşte să-i schimbe funcţia.
Nimeni nu se gândește că tot ce se petrece acum pe scena politică depinde într-un mod esențial de ceea ce și-a propus Băsescu să facă după ce nu va mai fi șef al statului. Și asta pentru că eu, unul, nu găsesc în psihologia lui Băsescu nicio vocație pentru pasul înapoi.
Un lucru e cert: mai ușor i-a fost lui Traian Băsescu să câștige două rânduri de alegeri și să reziste unui referendum de suspendare, decât să reformeze un partid politic. Și, în aceeași logică: mai ușor îi va fi PDL să câștige alegerile viitoare după trei ani de criză, decât să se reformeze.
N-are a vorbi nici măcar Boc, în timpul (și folosul!) căruia se face această descindere în vămi. ”Acțiunea reprezintă dovada că guvernul manifestă toleranță zero față de corupție” – Hă-hă-hă i s-ar răspunde de la Cotroceni dacă ar fi premierul unui alt partid…
Nu: nişte inşi care câştigă nişte alegeri finanţate ilegal nu au dreptul să vorbească despre reforma statului – stat în care totul e ilicit, începând cu modul în care se face politică.
Așa-zisa reformă a statului va putea fi făcută doar de un partid puternic, având în fruntea lui un vizionar sprijinit de o garnitură de știutori de carte determinați și influenți. Dar uitați-vă ce fizionimii au liderii taberelor care tocmai se pregătesc de înfruntare, atunci când rostesc sintagma ”reforma statului”.
Coabitarea dintre liberalii lui Tăriceanu și PSD a fost funcțională doar datorită unui catalizator care în curând nu va mai exista: ura față de un președinte care, iată, se apropie deja de jumătatea ultimului său mandat.
Sindicatele din România sunt o entitate socială care mai există doar prin mimetism. De fapt, lipsite de credibilitate și personalități veritabile, sindicatele românești sunt doar niste umbre ale trecutui. Incă de la începutul perioadei de tranziție sindicatele au fost organizatii atasate unor locomotive politice.
Mișcarea sindicală a fost o componentă esențială a sistemelor democratice din secolul al XX-lea. Ar fi greu, dacă nu chiar imposibil, de explicat democratizarea societăților
