Factura de stânga a guvernării de dreapta. Teoria bidoanelor: ale lui Vântu şi ale statului
Nu-i nicio glumă: cu restructurarea acestui comunism rezidual trebuia să înceapă orice guvernare de dreapta.
Nu-i nicio glumă: cu restructurarea acestui comunism rezidual trebuia să înceapă orice guvernare de dreapta.
Un autentic stat asistenţial intervine cu bani şi politici publice în câteva puncte cheie ale societăţii – nu hrăneşte, nu îmbracă, nu plăteşte facturi.
Nota redacţiei: Unde se află România ca model economic? Deocamdată, criza de identitate a rudimentarului capitalism românesc stă între două mari modele. Cel european şi
Nu statul trebuie să aibă bani, ci oamenii. Decît să avem bugete uriașe de asistență la stat cheltuite pe ceea ce statul crede că au oamenii nevoie, mai bine să avem bugete consistente înconturile familiilor de români și să-i lăsăm să-și procure serviciile/beneficiile de care fiecare are nevoie.
Romania nu a avut un stat social, in acceptiunea europeana a termenului, ci un stat clientelar si egalitar. Aceasta a permis si convertirea elitelor politice si directocratice ale comunismului in elitele politice si economice postcommuniste.
Nici n-ar fi avut cine să vorbească. PNL tocmai fusese la guvernare, PSD era prea aproape de guvernarea Năstase ca să aducă vorba, iar PDL îi trăgea tare cu „Răzgândeanu” şi abia aştepta să confişte „instalaţia” cu know-how cu tot.
Nu-i nicio glumă: cu restructurarea acestui comunism rezidual trebuia să înceapă orice guvernare de dreapta.
Un autentic stat asistenţial intervine cu bani şi politici publice în câteva puncte cheie ale societăţii – nu hrăneşte, nu îmbracă, nu plăteşte facturi.
Nota redacţiei: Unde se află România ca model economic? Deocamdată, criza de identitate a rudimentarului capitalism românesc stă între două mari modele. Cel european şi
Nu statul trebuie să aibă bani, ci oamenii. Decît să avem bugete uriașe de asistență la stat cheltuite pe ceea ce statul crede că au oamenii nevoie, mai bine să avem bugete consistente înconturile familiilor de români și să-i lăsăm să-și procure serviciile/beneficiile de care fiecare are nevoie.
Romania nu a avut un stat social, in acceptiunea europeana a termenului, ci un stat clientelar si egalitar. Aceasta a permis si convertirea elitelor politice si directocratice ale comunismului in elitele politice si economice postcommuniste.
Nici n-ar fi avut cine să vorbească. PNL tocmai fusese la guvernare, PSD era prea aproape de guvernarea Năstase ca să aducă vorba, iar PDL îi trăgea tare cu „Răzgândeanu” şi abia aştepta să confişte „instalaţia” cu know-how cu tot.