Pentru a aprecia corect posibilităţile reale şi implicaţiile acumulării cronice de deficite asupra datoriei publice şi a poverii puse asupra generaţiilor viitoare, să aruncăm o privire asupra evoluţiei bugetului general consolidat în perioada 2008 – 2012, de la declanşarea crizei mondiale şi până la prevederile pentru anul viitor.
În încercarea de a găsi o ieşire onorabilă din criza cu care se confruntă statele membre, Uniunea Europeană trebuie să ia cât mai rapid o serie de decizii istorice. Fără integrarea fiscală şi bugetară, moneda unică şi coeziunea nu pot fi susţinute în mod eficient.
Turbulenţele economice au învăluit Europa. Criza datoriilor suverane se extinde şi nu se întrevăd soluţii rapide. OCDE a revizuit dramatic creşterea prevăzută pentru zona euro în 2012, de la 2% la numai 0,2%. În SUA nu se conturează un acord pentru reducerea deficitului, caz în care reducerile automate de cheltuieli pot trimite ţara într-o nouă recesiune.
Turbulenţele economice au învăluit Europa. Criza datoriilor suverane se extinde şi nu se întrevăd soluţii rapide. OCDE a revizuit dramatic creşterea prevăzută pentru zona euro în 2012, de la 2% la numai 0,2%. În SUA nu se conturează un acord pentru reducerea deficitului, caz în care reducerile automate de cheltuieli pot trimite ţara într-o nouă recesiune.
Pe lângă multiplele probleme, criza economică a creat şi oportunitatea modificării filosofiei fiscale. A devenit evident că nu se pot asigura actualele beneficii sociale din veniturile colectate. După cum nici lăsarea integrală a responsabilităţii fiscale pe seama statului nu funcţionează.
Pieţele financiare desenează o Europă cu mai multe viteze. Zona euro este divizată pe axa nord-sud în ţări competitive şi ţări care nu pot ţine pasul. Marea Britanie, Suedia şi Danemarca cuplează la zona nordică, dar nu adoptă euro, utilizând clauza scrisă sau implicită de opt-out.
Pentru a aprecia corect posibilităţile reale şi implicaţiile acumulării cronice de deficite asupra datoriei publice şi a poverii puse asupra generaţiilor viitoare, să aruncăm o privire asupra evoluţiei bugetului general consolidat în perioada 2008 – 2012, de la declanşarea crizei mondiale şi până la prevederile pentru anul viitor.
În încercarea de a găsi o ieşire onorabilă din criza cu care se confruntă statele membre, Uniunea Europeană trebuie să ia cât mai rapid o serie de decizii istorice. Fără integrarea fiscală şi bugetară, moneda unică şi coeziunea nu pot fi susţinute în mod eficient.
Turbulenţele economice au învăluit Europa. Criza datoriilor suverane se extinde şi nu se întrevăd soluţii rapide. OCDE a revizuit dramatic creşterea prevăzută pentru zona euro în 2012, de la 2% la numai 0,2%. În SUA nu se conturează un acord pentru reducerea deficitului, caz în care reducerile automate de cheltuieli pot trimite ţara într-o nouă recesiune.
Turbulenţele economice au învăluit Europa. Criza datoriilor suverane se extinde şi nu se întrevăd soluţii rapide. OCDE a revizuit dramatic creşterea prevăzută pentru zona euro în 2012, de la 2% la numai 0,2%. În SUA nu se conturează un acord pentru reducerea deficitului, caz în care reducerile automate de cheltuieli pot trimite ţara într-o nouă recesiune.
Pe lângă multiplele probleme, criza economică a creat şi oportunitatea modificării filosofiei fiscale. A devenit evident că nu se pot asigura actualele beneficii sociale din veniturile colectate. După cum nici lăsarea integrală a responsabilităţii fiscale pe seama statului nu funcţionează.
Pieţele financiare desenează o Europă cu mai multe viteze. Zona euro este divizată pe axa nord-sud în ţări competitive şi ţări care nu pot ţine pasul. Marea Britanie, Suedia şi Danemarca cuplează la zona nordică, dar nu adoptă euro, utilizând clauza scrisă sau implicită de opt-out.
