Cei mai buni (II) . Incompetentul domn Emil Boc şi dreapta lui Mugur Isărescu
iulie 6, 2011
Există o mică mitologie pentru care curând o să ne vină nota de plată. Micile deconturi au apărut, dar o să le pomenim mai jos.
Există o mică mitologie pentru care curând o să ne vină nota de plată. Micile deconturi au apărut, dar o să le pomenim mai jos.
Hai acum să nu mai facem mişto de „loaze” şi de şcolari „furăcioşi” şi depăşiţi de vremea lor, şi să aducem problema între adulţii responsabili.
În cazul unui eşec al celor doi, vor avea o problemă şi partidele în numele cărora ei dansează pe masă. Asta petru că strategia de luptă politică aleasă (şi asta ar fi a patra eroare) e una sinucigaşă.
Intenţia anunţată săptămâna trecută de preşedinte de a cere ca revizuirea Constituţiei să stipuleze şi acest lucru care, la prima vedere, pare de la sine înţeles, are o bătaie mult mai lungă decât un simplu populism cu care Băsescu inaugurează vacanţa.
Omul a tras, aşa cum obişnuieşte, de la şold. Nu cuvântul „trădare” e cheia reacţiei sale, ci „averile” (pe care le dăm unora înapoi, nu-i aşa?), „slugă a ruşilor” şi „interesul naţional”.
În urmă cu 10 ani, publicam în acelaşi ziar schema neverosimilă a acestei căi rudimentare de-a scoate peste graniţă datoriile către stat ale unei firme. Nu lipseau numele generalilor de poliţie pe care am încercat să-i implic atunci în această investigaţie pe care, până la urmă, mă hotărâsem să o scriu ca pe o poveste.
Există o mică mitologie pentru care curând o să ne vină nota de plată. Micile deconturi au apărut, dar o să le pomenim mai jos.
Hai acum să nu mai facem mişto de „loaze” şi de şcolari „furăcioşi” şi depăşiţi de vremea lor, şi să aducem problema între adulţii responsabili.
În cazul unui eşec al celor doi, vor avea o problemă şi partidele în numele cărora ei dansează pe masă. Asta petru că strategia de luptă politică aleasă (şi asta ar fi a patra eroare) e una sinucigaşă.
Intenţia anunţată săptămâna trecută de preşedinte de a cere ca revizuirea Constituţiei să stipuleze şi acest lucru care, la prima vedere, pare de la sine înţeles, are o bătaie mult mai lungă decât un simplu populism cu care Băsescu inaugurează vacanţa.
Omul a tras, aşa cum obişnuieşte, de la şold. Nu cuvântul „trădare” e cheia reacţiei sale, ci „averile” (pe care le dăm unora înapoi, nu-i aşa?), „slugă a ruşilor” şi „interesul naţional”.
În urmă cu 10 ani, publicam în acelaşi ziar schema neverosimilă a acestei căi rudimentare de-a scoate peste graniţă datoriile către stat ale unei firme. Nu lipseau numele generalilor de poliţie pe care am încercat să-i implic atunci în această investigaţie pe care, până la urmă, mă hotărâsem să o scriu ca pe o poveste.
