tip de analiză economică constând dintr-un ansamblu de teorii, doctrine şi, mai ales, judecăţi de valoare despre cum gândesc oamenii şi cum acţionează ei în economie. E.n. arată, de pildă, cum ar trebui impozitat profitul de monopol, astfel încât el să fie redistribuit spre alţi subiecţi economici decât cei ce l-au însuşit. Scopul acestei componente a ştiinţei economice este acela de a evalua dacă economia funcţionează bine şi care este performanţa socială, ecologică, culturală ce se asigură pe baza acţiunilor şi comportamentelor indivizilor în cadrul “maşinii economice”, respectiv, al universului social. În fond, e.n. înseamnă doar un unghi diferit de abordare a uneia şi aceleiaşi realităţi economice, urmărind să pună în evidenţă cum ar trebui să funcţioneze aceasta (v. Economia bunăstării, Ştiinţa economică, Economie pozitivă).