sistem economic, mod specific de fundamentare şi asigurare a coerenţei deciziilor privind problema economică fundamentală şi a rarităţii. Modelul teoretic (ideatic) al e. de p. a fost elaborat pe baza unor premise economice, social- politice şi filosofice: proprietatea particulară sacră, inviolabilă şi garantată; primordialitatea intereselor personale. E. de p. reprezintă un sistem economic în care mecanismele naturale (ale pieţei) sunt singurele care tind să asigure echilibrul dintre cerere şi ofertă, şi alocarea resurselor cu excluderea oricărei intervenţii a statului şi monopolurilor. Sistem de organizare şi funcţionare a economiei, în care raportul dintre cerere şi ofertă determină priorităţile în producerea bunurilor, metodele de organizare şi combinare a factorilor de producţie, iar persoanele şi categoriile de persoane au acces la bunurile produse prin intermediul nivelului şi dinamicii preţurilor. Elementele structurale ale sistemului ideal de e. de p. sunt: economia funcţionează pe baza conexiunii unui sistem de pieţe interdependente; proprietatea particulară şi interesul personal sunt decisive în funcţionarea economică şi adoptarea deciziilor; fiecare agent economic îşi asigură autoreproductibilitatea ca rezultat al propriilor decizii; toţi agenţii economici şi toate categoriile de piaţă se află în raporturi de concu- renţă, ea fiind cel mai important factor de progres, de cooperare şi selecţie între agenţii economici; preţurile se formează liber, ele fiind rezultatul raportului dintre cerere şi ofertă, pe care la rândul lor îl influenţează; exclude intervenţiile administrative ale statului şi altor centre de forţă (monopoluri, sindicate etc.) în activi- tatea şi funcţionarea economiei (v. Economie de schimb).
